Bentonita sodică are capacitatea de a absorbi mici cantități de apă și de a împiedica apoi pătrunderea unei cantități mai mari de apă. Acest lucru este similar cu crearea unei „supape cu bilă” moleculare în care rata de transfer scade pe măsură ce crește presiunea.

Numai bentonita sodică generează, în contact cu umezeala, presiunea internă necesară pentru a forma o etanșare impermeabilă. Izolația cu bentonită împiedică expansiunea ulterioară și, prin urmare, oprește absorbția și/sau penetrarea apei. Acesta este mecanismul folosit pentru a impermeabiliza clădirile cu ajutorul acesteia. Această expansiune de confinare a bentonitei umede îi conferă, de asemenea, capacitatea de a preveni migrarea apei, de a autorepara zonele deteriorate și de a resigila fisurile care apar ocazional în majoritatea structurilor de beton.

Capacitatea bentonitei de a se „autorepara” și durata ei de viață potențială măsurată în secole o transformă în componenta principală de etanșare pentru aplicații precum: etanșarea deșeurilor toxice, proiecte de depozite de deșeuri, tuneluri și iazuri.